Cateodata ajung la munca in acelasi timp cu metroul (eu folosesc masina personala)...cel mai straniu si urat sentiment ma apasa! Merg la Uzina! Simplul fapt ca muncesc intr-o cladire noua de birouri, intr-o zona plina de cladiri de birouri, nu face nici o diferenta fata de sentimentul de a intra in uzina!
Toti se indreapta spre plantatia proprie, fete gri si abatute, bocceluta cu mancare devenita "punga de cadouri frumos colorata" cu mancare, toti privim mai mult in jos si cu siguranta nu in jurul nostru! Ce sa zambesti (ca "nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau!")...ce sa admiri sau sa iubesti in jurul tau...ce sa mai si speri?!
Probabil ca exista in masa de oameni care se indreapta la unison in aceeasi directie si cativa, cred putini la numar, care merg inainte cu sufletul plin de entuziasm, acolo vor sa fie si se gandesc: "O noua zi de munca!" Nu vreau sa generalizez...insa fetele gri si abatute bat la numar! Toti mergem "la taiere" sa ne mai castigam painea inca o zi, sa trecem cu bine si peste ziua de azi si om mai vedea ce-o mai fi maine!
Poate din cauza asta intarzii tot timpul...cred ca subconstientul imi dicteaza ca trebuie sa evit venirea metroului sau macar sa il prind din ce in ce mai gol! Si astfel nu vad de ce ar fi diferita dimineata pentru muncitoarele de la Apaca fata de noi...corporatistii! Doar ca ne imbracam office si avem punga frumos colorata fata de bocceluta sau punga de plastic?! La intrare in cladire trebuie sa prezinti cardul aka fisa de pontaj. Nu, nimeni nu ne verifica noua cardul si nu ne plateste dupa el dar pentru ca totul porneste din mintea noastra, fisa de pontaj exista! Obligatia sa il/o folosesti este aceeasi...fara ea nu intrii in uzina!
Distinctia intre salile de productie se face la lift...fiecare la etajul sau, la stapanul sau, la supliciul sau! Insa fiecare isi stie locul pentru care e platit...si e acelasi in fiecare fucking day!
Culmea...majoritatea sunt femei..care nu se duc la facut haine ci la facut bani..pentru altii! Poate ca barbatii or ajunge la alte ore :). Femei "de cariera" care au treaba de la 9 la 18 sa isi distruga spiritul si sa isi consume harul propriu intr-un mediu care nu da nimic in schimb..nimic inaltator ci doar un rau necesar:mijloacele de trai! Nu vreau sa par vreo feminista insa majoritatea este covarsitoare! Sunt convinsa ca sentimentul poate sa ia nastere si in randul partii barbatesti insa ei au avantajul ca au o pornire intrinseca spre nevoia de a asigura bunul trai al familiei si atunci scopul scuza mijloacele caci duce la un fel de multumire sufleteasca. Drumul la uzina devine mai lin si de obicei privesc inainte si nu inspre jos!
Cred ca scaparea este sa invat orele (a se citi minutele) metroului!
Sigur voi mai reveni pe acest subiect in curand!
P.S. La asta ne aduce nevoia de supravietuire! Fuck this shit! Sper ca in curand sa pot povesti despre "cum mi-am descoperit adevarata cale de supravietuire"
Toti se indreapta spre plantatia proprie, fete gri si abatute, bocceluta cu mancare devenita "punga de cadouri frumos colorata" cu mancare, toti privim mai mult in jos si cu siguranta nu in jurul nostru! Ce sa zambesti (ca "nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau!")...ce sa admiri sau sa iubesti in jurul tau...ce sa mai si speri?!
Probabil ca exista in masa de oameni care se indreapta la unison in aceeasi directie si cativa, cred putini la numar, care merg inainte cu sufletul plin de entuziasm, acolo vor sa fie si se gandesc: "O noua zi de munca!" Nu vreau sa generalizez...insa fetele gri si abatute bat la numar! Toti mergem "la taiere" sa ne mai castigam painea inca o zi, sa trecem cu bine si peste ziua de azi si om mai vedea ce-o mai fi maine!
Poate din cauza asta intarzii tot timpul...cred ca subconstientul imi dicteaza ca trebuie sa evit venirea metroului sau macar sa il prind din ce in ce mai gol! Si astfel nu vad de ce ar fi diferita dimineata pentru muncitoarele de la Apaca fata de noi...corporatistii! Doar ca ne imbracam office si avem punga frumos colorata fata de bocceluta sau punga de plastic?! La intrare in cladire trebuie sa prezinti cardul aka fisa de pontaj. Nu, nimeni nu ne verifica noua cardul si nu ne plateste dupa el dar pentru ca totul porneste din mintea noastra, fisa de pontaj exista! Obligatia sa il/o folosesti este aceeasi...fara ea nu intrii in uzina!
Distinctia intre salile de productie se face la lift...fiecare la etajul sau, la stapanul sau, la supliciul sau! Insa fiecare isi stie locul pentru care e platit...si e acelasi in fiecare fucking day!
Culmea...majoritatea sunt femei..care nu se duc la facut haine ci la facut bani..pentru altii! Poate ca barbatii or ajunge la alte ore :). Femei "de cariera" care au treaba de la 9 la 18 sa isi distruga spiritul si sa isi consume harul propriu intr-un mediu care nu da nimic in schimb..nimic inaltator ci doar un rau necesar:mijloacele de trai! Nu vreau sa par vreo feminista insa majoritatea este covarsitoare! Sunt convinsa ca sentimentul poate sa ia nastere si in randul partii barbatesti insa ei au avantajul ca au o pornire intrinseca spre nevoia de a asigura bunul trai al familiei si atunci scopul scuza mijloacele caci duce la un fel de multumire sufleteasca. Drumul la uzina devine mai lin si de obicei privesc inainte si nu inspre jos!
Cred ca scaparea este sa invat orele (a se citi minutele) metroului!
Sigur voi mai reveni pe acest subiect in curand!
P.S. La asta ne aduce nevoia de supravietuire! Fuck this shit! Sper ca in curand sa pot povesti despre "cum mi-am descoperit adevarata cale de supravietuire"
No comments:
Post a Comment