Plantatia care ne ucide spiritul

Cateodata ajung la munca in acelasi timp cu metroul (eu folosesc masina personala)...cel mai straniu si urat sentiment ma apasa! Merg la Uzina! Simplul fapt ca muncesc intr-o cladire noua de birouri, intr-o zona plina de cladiri de birouri, nu face nici o diferenta fata de sentimentul de a intra in uzina!
Toti se indreapta spre plantatia proprie, fete gri si abatute, bocceluta cu mancare devenita "punga de cadouri frumos colorata" cu mancare, toti privim mai mult in jos si cu siguranta nu in jurul nostru! Ce sa zambesti (ca "nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau!")...ce sa admiri sau sa iubesti in jurul tau...ce sa mai si speri?!
Probabil ca exista in masa de oameni care se indreapta la unison in aceeasi directie si cativa, cred putini la numar, care merg inainte cu sufletul plin de entuziasm, acolo vor sa fie si se gandesc: "O noua zi de munca!" Nu vreau sa generalizez...insa fetele gri si abatute bat la numar! Toti mergem "la taiere" sa ne mai castigam painea inca o zi, sa trecem cu bine si peste ziua de azi si om mai vedea ce-o mai fi maine!
Poate din cauza asta intarzii tot timpul...cred ca subconstientul imi dicteaza ca trebuie sa evit venirea metroului sau macar sa il prind din ce in ce mai gol! Si astfel nu vad de ce ar fi diferita dimineata pentru muncitoarele de la Apaca fata de noi...corporatistii! Doar ca ne imbracam office si avem punga frumos colorata fata de bocceluta sau punga de plastic?! La intrare in cladire trebuie sa prezinti cardul aka fisa de pontaj. Nu, nimeni nu ne verifica noua cardul si nu ne plateste dupa el dar pentru ca totul porneste din mintea noastra, fisa de pontaj exista! Obligatia sa il/o folosesti este aceeasi...fara ea nu intrii in uzina!
Distinctia intre salile de productie se face la lift...fiecare la etajul sau, la stapanul sau, la supliciul sau! Insa fiecare isi stie locul pentru care e platit...si e acelasi in fiecare fucking day!
Culmea...majoritatea sunt femei..care nu se duc la facut haine ci la facut bani..pentru altii! Poate ca barbatii or ajunge la alte ore :). Femei "de cariera" care au treaba de la 9 la 18 sa isi distruga spiritul si sa isi consume harul propriu intr-un mediu care nu da nimic in schimb..nimic inaltator ci doar un rau necesar:mijloacele de trai! Nu vreau sa par vreo feminista insa majoritatea este covarsitoare! Sunt convinsa ca sentimentul poate sa ia nastere si in randul partii barbatesti insa ei au avantajul ca au o pornire intrinseca spre nevoia de a asigura bunul trai al familiei si atunci scopul scuza mijloacele caci duce la un fel de multumire sufleteasca. Drumul la uzina devine mai lin si de obicei privesc inainte si nu inspre jos!

Cred ca scaparea este sa invat orele (a se citi minutele) metroului!

Sigur voi mai reveni pe acest subiect in curand!

P.S. La asta ne aduce nevoia de supravietuire! Fuck this shit! Sper ca in curand sa pot povesti despre "cum mi-am descoperit adevarata cale de supravietuire"

I'm back!

Nu as putea sa spun exact de ce nu am mai scris de o perioada lunga de timp....subiecte am cat cuprinde. Observ mereu lucruri in jurul meu! Cum se schimba situatii si de fapt..cum se schimba lumea! Mi-ar placea foarte mult sa am un instrument prin care sa masor parerea oamenilor din intreaga lume (in aceeasi limba:) ) despre perceptia lor asupra lumii din ultimii...sa zicem 2 ani. Cam de atunci mi se se pare ca au inceput schimbarile
M-am tot gandit daca mayashii astia au avut ei ceva dreptate...dar pana la urma cu ce ne ajuta sa stim ca cineva a prezis o schimbare?! Important este daca si cum se intampla!

Vara-mea mi-a spus ca e din cauza varstei. Ca perceptia mi s-a schimbat strict datorita "adultizarii". Dar vad asta in jurul meu, din ce in ce mai des latelly, si varstele sunt variate.

In principiu, observ o frustrare generala. Tot ce s-a intamplat pana acum, modul de viata, prioritatile, viata sociala, toate creaza mai nou frustrari in loc de multumire de sine si sentiment de fericire. Mi se pare ca lumea vrea ALTCEVA insa nu stie ce. Pana acum nu am intalnit pe nimeni sa imi poata da un raspuns clar despre ce altceva si-ar dori. Constanta este doar: timp! (care pare ca se scurge si el mult mai repede!). Si in plus, pentru mine si pentru altii asemeni mie care lucram intr-o corporatie - o putem numi "uzina" - se pare ca suntem intr-o totala disonanta cu targetul impus de ele (corporatiile). Desi ni se spune si suntem manati ca cel mai important lucru pe care trebuie sa il facem este sa facem bani...cat mai multi bani...se pare ca aceasta directie nu se MAI potriveste cu a noastra! LA intrebarea mentionata, nimeni nu mi-a raspuns: mai multi bani! Ba mai mult, un prieten imi spune ca seful lui, intr-o corporatie, cu un salariu exorbitant, este extrem de nefericit si s-a saturat de tot! De unde deduc ca aceasta fuga spre ALTCEVA nu este doar o scuza pentru ca nu am aveasi am vrea mai mult din ce avem acum, ci doar pentru ca nu mai vrem ce avem acum!

Am citit pe la inceputul anului un articol scris de JTI cu top 100 tendinte intuite pentru anul 2013. Ele se impart practic in 3 categorii: retragerea omului spre natura, mancare sanatoasa si tehnologie. Sunt total de acord si abia astept finalul anului sa vad daca au avut dreptate.

In ceea ce ma priveste, eu simt ca nu ma mai multumeste nimic...din ceea ce fac, din ce idei imi vin sa fac! Poate doar cititul...dar cred ca prin natura noastra, sau a mea, daca o activitate nu ajuta pe cei din jurul nostru nu exista sentimentul de implinire...Si ma tot invart in jurul cozii incercand sa gasesc o solutie rationala, ca persoana rationala ce sunt, la o problema existentiala. Si incet incet ma conving ca nu asta este calea. Si atunci ma gandesc sa astept sa vina singura la mine solutia. Dar in acelasi timp nu sunt o persoana pasiva si nici prea rabdatoare. De aici impasul.
Any ideas?