Este incredibil cat de repede se poate schimba tot din jurul nostru! Azi e bine, maine ploua, azi esti fericit, maine plangi, azi esti inconjurat de prieteni / familie, maine se duc, azi te duci la botez, maine la inmormantare!....
Eu stiu ca exista o lege a compensatiei pentru ORICE insa nu se poate sa nu ma mir de rapiditatea cu care se intampla lucrurile! Din fericire eu sunt inca undeva pe margine si ma uit, si observ si ma intristez, caci din pacate nu am asistat INCA si la vreo compensatie pozitiva! Dar pentru ca cred foarte mult in ideea asta, ma astept sa simt pe propria mea piele schimbarile astea....si asta nu e bine deloc...pentru ca momentan mie personal mi-e foarte bine! Asta teoretic ar trebui sa insemne ca urmeaza ceva rau! :(...dar incerc, chiar incerc sa nu ma gandesc, sa nu ma astept la nimic si sa traiesc momentele astea de bine! Si zic mersi ca inca sunt doar pe margine si observ...
Sincere condoleante prietenului meu Ovidiu! Ii doresc ca legea compensatiei pozitive sa inceapa cat mai curand!
1 comment:
Draga A.D,
uite un fragment interesant.
"Pentru a ne putea bucura de lucrurile care ni se intampla si pentru a putea stabili relatii pozitive cu cei din jur, este necesar ca, mai intai, sa stabilim o buna intimitate cu noi insine.
Pentru a realiza acest lucru trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, adica sa ne simtim bine in propriul trup, sa ne impacam cu felul nostru de a gandi, sa ne acceptam in intregime partile bune si partile de umbra.
Cat de mult ne cunoastem pe noi insine? Ne apreciem asa cum suntem? Stim cine suntem in realitate, ce anume ne face placere, care ne sunt nevoile?
Persoanele care nu se cunosc cu adevarat, care isi ignora universul interior, au o imagine de sine nerealista si, din aceasta cauza, relatiile pe care le vor stabili cu cei din jur pot fi confuze si uneori perturbatoare.
Cu cat o persona este mai „fragila”, cu atat va incerca mai mult sa-si intareasca marginea de contact, creand o carapace in jurul sau care, in cele din urma, devine o piedica in stabilirea de relatii autentice.
Frica de a pierde ceva sau de a ramane descoperit unul in fata celuilalt este una dintre cele mai intalnite temeri. Viata ne invata mai bine decat orice faptul ca nu intotdeauna castigam si ca este foarte posibil, ca de-a lungul istoriei noastre de viata, sa avem parte de o serie de pierderi, fie ele afective sau materiale.
Fiinta umana este prin esenta vulnerabila si puternica in acelasi timp. Puterea avuta de un om isi are radacinile tocmai in vulnerabilitatea lui. Cunoasterea si acceptarea partilor de umbra ne fac mai puternici. Nu trebuie sa ne ascundem si sa ingropam ceea ce nu ne place la noi insine, din contra, este indicat sa scoatem mai mult ca orice aceasta latura la suprafata, pentru a o accepta si integra.
Resursele cele mai bogate pe care le are un om se afla adeseori in vulnerabilitatile lui. Cum este posibil? Pentru a ascunde ceva ce nu ne place la noi, fie de alte persoane sau chiar de noi insine, avem nevoie de importante resurse energetice.
Psihicul nostru ajunge sa consume din ce in ce mai multa energie pentru a tine ascunsa si sub control acea parte din noi care nu ne place. Cu cat cenzura este mai puternica, cu atat consumul energetic este mai mare. In timp, se ajunge la epuizare nervoasa si, de aici, nu mai este decat un pas pana la prabusire.
Dar, daca lasam sa iasa la lumina acele parti din noi de care fugim, daca ne dam voie sa fim asa cum suntem in realitate, toata energia folosita pana atunci pentru a bloca manifestarea partilor respinse, devine disponibila si o putem canaliza in alte directii. Pe de alta parte, acceptarea si reintegrarea partilor respinse poate constitui o noua sursa de energie si vitalitate.
Sa traim „aici si acum”. Starile proaste avute la un moment dat se datoreaza in general faptului ca fie traim in trecut, fie ne proiectam in viitor. Trecutul nu poate fi decat trecut, singura putere pe care o avem asupra lui este aceea de a intelege si de a trage niste concluzii.
Viitorul, inca nu este, iar sa traim pentru viitor inseamna sa traim pentru ceva ce oricum nu stim cum va fi. Ce ne mai ramane? Prezentul.
Sa traim ancorati in prezent, fara a fi bantuiti de amintirile trecutului si de posibilitatile viitorului. A fi prezenti „in situatie”, adica a reactiona asa cum simtim indiferent de consecinte, presupune sa fim constienti de clipa prezenta, sa fim „aici si acum”. Nu este un lucru usor dar, in timp, putem sa ajungem sa fim mai receptivi la stimulii exteriori si, in acelasi timp, la trairile pe care le avem in momentul prezent pentru ca numai asa raspunsul nostru in fata provocarilor vietii va fi unul autentic.
Pentru a putea sa fim prezenti „aici si acum” trebuie sa ne cunoastem pe noi insine. Uneori, ceea ce aflam despre universul nostru interior sau despre influentele pe care le-a avut la un moment dat mediul in care am trait asupra noastra, poate fi neplacut si destructurant. Drumul spre sine nu este usor si nu are scurtaturi.
Dorinta de a te cunoaste pe tine insuti si de a te elibera de propriile lanturi iti va da putere sa mergi pana la capat. La capatul drumului vei fi o persoana autentica, care stie care ii sunt calitatile si defectele, care stie ce doreste de la viata si pe ce se poate baza pentru a obtine ceea ce vrea."
P.A. - Drumul catre sine
Post a Comment